Am născut într-un spital de stat


Acasă, Aventurile mele / Friday, March 2nd, 2018

Da, am născut la maternitatea Bega din Timișoara și dacă ar fi să aleg, aș naște tot la stat.

I-am născut pe ambii copii cu doctorul Gluhovschi Adrian. Este un doctor în care am avut încredere și, ca viitoare mămică, este important ca doctorul care-ți supraveghează sarcina să-ți inspire încredere.

Nici una dintre sarcini n-a fost cu probleme. În primele 18 săptămâni ( ale suflețelului din burtică) am suferit de disgravidie.

De fapt așa am aflat că sunt însărcinată. Îmi era încontinuu rău și analizele de sânge ieșeau bine. Am făcut un test de sarcină și… surpriză: două liniuțe. ( ce mă bucură nespus este faptul că voi fi/ am fost nașa unuia dintre copiii care locuiesc în casa în care mi-am făcut testul de sarcină 🙂 Coincidență? Poate…)

Încă păstrez testele de sarcină făcute pentru Ale și Sebi și probabil le voi păstra până la bătrânețe.

Și dacă mă gândesc că testul pentru Ale a fost roz, iar cel pentru Sebi a fost albastru….

Coincidență? Poate…

Recunosc, a fost un șoc pentru mine să aflu că sunt însărcinată, dar m-am bucurat extrem de tare.

Nu eram pregătită  să devin mămică (nici la 33 de ani și nici la 38 de ani) și bănuiesc că multe viitoare mămici nu sunt pregătite.

Dar știam că îi voi oferi toată dragostea mea și speram că o să fiu o mamă bună.

Și încă sper 🙂 .




Când m-am apropiat de 40 de săptămâni la Ale și 39 la Sebi, am mers la maternitatea Bega. Acolo lucra și încă lucrează doctorul ginecolog.

La cezariană programată, căci așa i-am adus pe lume pe copiii mei, doctorul ginecolog a rezervat un salon pentru mine și o altă mămică. Probabil că așa se face când ești de gardă :).

Așa s-a întâmplat și la Ale și la Sebi.

Pe 23 mai 2011 respectiv 18 septembrie 2017 au venit pe lume copiii mei. Ambii s-au născut prin cezariană și nu-mi pare rău. Sunt mămici care vor să nască natural, dar eu nu sunt una dintre ele. Mie mi-e foarte frică de durere, așa că, aleg orice…

Și am ales cezariana.

Mă bucur că locuiesc într-o țară unde poți alege cum vreau să nasc, deoarece în alte țări acest lucru nu este posibil.

Chiar dacă nu mi s-a rupt apa, chiar dacă nu au început contracțiile, am avut încredere în doctor și am acceptat să nasc înainte de termen.

Alexandra a venit pe lume la 39 de sptămâni si 4 zile, iar Sebastian la 38 de săptămâni și 5 zile. Dar dacă ar fi fost să nasc natural cred că mai aveam de așteptat 🙂 .

Ale a avut 3.070 de grame la naștere, iar Sebi 3.450. Estimările doctorului Gluhovschi au fost foarte ok la ambele sarcini, comparativ cu estimările doctorilor prietenelor mele care n-au fost deloc apropiate de realitate. Ce să faci, fiecare cunoaște alte lucruri 🙂 .

Cum a fost în ziua în care am născut?

Emoționantă, dureroasă, grea 🙂 .

Am ales ca anestezie cea rahidiană, deoarece la Ale a fost foarte ok. Din păcate atunci când l-am născut pe Sebi doctorul anestezist a cam dat-o în bară.

Începând de a doua zi de când m-am ridicat din pat am simțit o durere în spate, care cobora pe picior în jos…. de abia mă puteam mișca. Da, din păcate mi-a fost atins nervul sciatic și … și încă trag cu el și acum.

Ce să-i faci, se mai întâmplă și din astea 🙁 .

E nasol că mi s-a întâmplat mie.

În rest…

Aflasem de la alte mămici că prima zi va fi mai grea ( cu dureri, calmante și multe vaiete 🙂 ), dar că a doua zi voi avea puterea să mă ridic să-mi țin puiul în brațe. Și așa a fost!

La ambii copii.



Prima zi a trecut greu, abia dacă puteam să mă mișc de durere, dar a doua zi m-am ridicat. Prima dată când m-am ridicat am simțit că-mi taie cineva burta în două, că mi-o sfâșie pe viu. Dar încet, încet durerile s-au estompat și … am uitat că sunt operată.

Să-ți stângi puiul în brațe este cel mai bun remediu pentru orice durere, zic eu!

Din momentul în care s-a născut copilul meu ( atât la Ale cât și la Sebi ), medicul ginecolog s-a ocupat doar de mine, iar copilul a avut medicul lui, un doctor neonatolog. Eu am avut norocul că am nimerit la o doctoriță super, super faină. Enătescu Ileana este numele ei și o recomand din tot sufletul. Este o persoană caldă, deschisă, sociabilă, super vorbăreață și în același timp un medic de excepție. Mi-a răspuns la toate întrebările, mi-a arătat tot ce vroiam să știu mi-a explicat despre evoluția lui Sebi, dacă sunt sau nu probleme, tot ce vroiam să știu. Tot ea a avut-o în grijă pe Ale, acum 6 ani și jumătate 🙂 . Coincidență? Poate…

Dacă prin 2011 nu se punea atâta accent pe alăptare, în 2017 mi s-a recomandat să pun puiul la sân la fiecare 2 ore. Că am sau nu lapte. Și eu n-am prea avut, mai ales în primele zile.

Dar Doamne ce dureri am putut suporta!!!….

Noroc că n-au ținut decât 1 lună 🙁 .

Și că au trecut.

Despre secția de neonatologie de la Spitalul Bega din Timișoara am doar cuvinte de laudă.

Cât timp am fost în spital am avut nevoie doar de șervețele umede, scutece pentru copil și biberon cu tetină. Restul mi-a fost oferit din spital. Eu recomand viitoarelor mămici să aibă și sterilizator cu ele în spital sau cineva din familie să facă  de mai multe ori pe zi drumuri acasă pentru a steriliza biberoanele și tetinele, deoarece în spitalul Bega nu ai parte de așa ceva.

Nu aveam voie să vin cu hainuțe de schimb, lapte praf, forfecuță, săpun pentru bebe. Nu-mi trebuia mai nimic.

Iar doctorii și asistentele s-au purtat exemplar.




Îmi amintesc și acum că de a doua zi de după operație copilul mi-a fost adus dimineața și luat la băiță seara și uneori noaptea. În rest era cu mine. Eu îl schimbam,eu îi  dădeam să mănânce ( dacă aveam lapte îi dădeam de la sân, dacă nu, mergeam la secția de nou născuți pentru a primi lapte praf ). Eram cu el non stop.

Și a fost foarte ok așa.

Deoarece atunci când am ajuns acasă nu mi s-a mai părut deloc greu.

Cu Ale, acum 6 ani și jumătate, nu a fost la fel. Alexandra a mâncat lapte praf la greu în spital. Când a fost Ale mică, n-a fost nimeni să mă învețe ce să fac, cum să fac, de ce să fac așa.

Dar în timp văd că lucrurile s-au schimbat și la maternitatea Bega. Și pot spune că s-au schimbat în bine.

Cu ambii copii am stat 5 zile în spital.

Și da, în spital a fost curat, cald și nu au fost gongi.

Copiii au fost îngriiți foarte bine și n-au luat nimic din spital, nicio boală, niciun stafilococ, nimic.

Și dacă mă întrebați de ce nu am vrut să nasc la stat, vă pot enumera câteva dintre motivele pentru care am ales să nasc într-un spital de stat:

  • deoarece mi se pare că plătesc mult prea mult pentru 3 nopți de cazare la hotel ( da, pot spune că ești ca la hotel )
  • pentru că medicii sunt aceiași ca la stat
  • fiindcă cele mai multe asistente au lucrat la stat, deci sunt venite din același sistem
  • pentru că la stat este foarte bine, doctorii sunt ok, asistentele sunt ok, iar eu și copilul am fost foarte bine îngrijiți
  • deoarece asistentele se poartă extrem de bine fără a cere șpagă
  • pentru că indiferent dacă dai sau nu, tot au grijă de tine
  • pentru că este curat și la stat
  • pentru că ți se răspunde la toate întrebările pe care le ai și dacă ești internată la stat
  • deoarece, per total, ieși mult mai bine finaciar, iar cu diferența de bani faci  doar ceea ce vrei tu

 

Dacă ar fi să mai am un copil, deși nu intenționez acest lucru, aș naște tot la stat.

Voi unde ați născut copiii voștri?

Și unde ați alege să nașteți dacă ați putea alege?

De ce?

Vă pupă mama Emi!

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.